Socializare

Într-un banc de peşti, toţi indivizii se aseamănă între ei, deoarece aparţin aceleiaşi generaţii. Un singur grup de delfini, însă, poate cuprinde atât adulţi, juvenili cât şi pui, ceea ce-i diferenţiază mult. De aceea, ei duc o viaţă gregară (în cârduri mai mari sau mai mici) şi numai, rareori, se văd exemplare solitare (ex: marsuinul).

În cârdurile delfinilor se întâlneşte, de regulă, un mascul bătrân cu mai multe femele şi puii acestora. Delfinii sunt mamifere sociale, care folosesc atuurile grupului, atât pentru hrănire, cât şi în alte circumstanţe. Din obsevaţiile făcute, se pare că fiecare exemplar are o anume îndatorire faţă de ceilalţi, trebuind să se ocupe de apărare, căutarea hranei, etc. Rolul de conducător revine, întotdeauna, masculului cel mai bătrân.

Delfinii pot fi întâlniţi, în grupuri de 2 până la câteva mii de indivizi, chiar dacă este vorba de o asociere temporară sau de durată. În cazul afalinilor, grupurile, pe care le formează, sunt foarte dinamice şi îşi schimbă componenţa, chiar şi de la oră la oră, însă sunt şi cazuri, în care preferă să rămână într-o anumită formulă pentru câţiva ani. De exemplu, în cazul puilor, aceştia rămân alături de mamele lor pentru o perioadă de 3 – 5 ani.

În săptămâna care urmează naşterii, mama şi puiul sunt inseparabili. Puiul înoată alături de corpul mamei. În acest fel, culorile şi aspectul extern se amestecă şi se confundă, camuflând puiul, de eventualii prădători.

Femelele – delfin formează grupuri coordonate, răspândindu-se, pentru hrănire, însă, fiind, în acelaşi timp, gata de luptă. O femelă adult ar putea, deopotrivă, să ceară ajutorul unui descendent de-al ei, din altă generaţie. Alte femele pot oferi mai mult decât atenţie şi, atunci când întâlnesc un pui orfan, produc lapte, în mod spontan.

Studii recente arată că afalinii născuţi, în grupuri de femele strâns unite, au şanse mai mari de supravieţuire decât ceilalţi. Astfel, beneficiile îngrijirii comune a puilor uneşte femelele, formând o împletitură de asociaţii, în jurul legăturii dintre mamă şi pui.

Masculii adulţi aleg, fie să se alăture grupului de femele, fie să înoate de unii singuri. Studii pe afalini au evidenţiat faptul că masculii tind să se aventureze, în zone complet diferite faţă de restul grupului. Aparent, delfinii se asociază pentru a vâna, în grup, sau pentru a se apăra de posibili duşmani (ex: rechinii), dar, uneori, se observă că, în interiorul unui grup, se găsesc indivizi cu dimensiuni apropiate. Însă, dimensiunile grupului depind şi de zona în care întâlnim delfinii: zona costieră sau în larg.

În general, afinităţile, de durată, între delfini sunt construite pe similarităţi legate de vârstă, sex şi maturitate sexuală. După ce delfinii se despart de mamele lor, s-au observat agregări ale acestora, în grupuri unite de preocupări comune (îmbunătăţirea abilităţilor de a vâna, sau de a se orienta şi comunica între ei).

Principalele interacţiuni comportamentale, care apar între masculul adult şi femelele adulte, sunt, în majoritate, de natură sexuală. Grupurile de delfini sunt foarte active, ei sar împreună, izbesc apa cu coada sau cu bărbia, se hrănesc împreună. În prezenţa unor specii, de talie mai mică, devin agresivi şi dominatori.