Marea Neagra

marea_01.jpgMarea Neagră este un complex de ecosisteme, unic din punct de vedere hidrologic şi biologic, care găzduieşte două ordine ale mamiferelor: CETACEA şi PINNIPEDIA.

Denumită Pontus Euxinos, Kara Denis sau Cernoie More, Marea Neagră este mărginită de şase ţări riverane (Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia, Bulgaria şi România).

Generalităţi

Suprafaţa: 466 200 km2

Adâncimea medie: 1271 m

Adâncimea maximă: 2211 m (în partea central - sudică)

Volumul apelor: 537 000 km3

Lungimea maximă: 1200 km

Adâncimea maximă a stratului oxic: 150 m

Marea Neagră este o mare semi – închisă, cu salinitate scăzută, un strat anoxic (150 – 2000 m) şi productivitate biologică mare.

harta_coasta.jpgMarea Neagră se prezintă ca un bazin intercontinental, aproape izolat de Marea Mediterană, cu care comunică prin strâmtoarea Bosfor, îngustă şi puţin adâncă. Aceasta, prin caracterul său, de prag, atrage după sine:

  • Limitarea mişcărilor mareice;
  • Diminuarea schimbului, de apă, între cele două mări, în ambele sensuri;
  • Reducerea, aproape totală, a migraţiilor active ale organismelor.

Din acest punct de vedere, literatura de specialitate nu citează migraţii de delfini, din bazinul mediteranean în cel pontic şi invers. Ca dovadă, sunt diferenţele existente între numărul mare de specii, în Marea Mediterană (14) comparativ cu Marea Neagră (3), precum şi diferenţe de talie, greutate şi culoare. De fapt, speciile, din bazinul pontic, sunt subspecii ale celor mediteraneene.

 Se poate vorbi, practic, de “existenţa a două mări suprapuse”, afirmaţie întărită prin diferenţierea, pe verticală, a valorilor salinităţii, temperaturii, oxigenului, apariţia la 150 m adâncime a H2S (hidrogen sulfurat) etc. Astfel, Marea Neagră se caracterizează prin absenţa curenţilor verticali, pe cea mai mare parte a coloanei de apă (în principal la adâncimi de peste 150 m). Lipsa acestor curenţi limitează circuitul materiei organice, în bazinul pontic.

 Caracterul salmastru (cca. 18 g 0/00) al Mării Negre este conferit de existenţa unui amestec de trei tipuri de ape:

  • Ape salmastricole ale vechiului lac pontic;
  • Ape mediteraneene pătrunse prin strâmtoarea Bosfor;
  • Ape dulci, continentale şi pluviale.

Spre deosebire de majoritatea mărilor, cu o platformă uniform constituită, platforma continentală a Mării Negre este limitată, ca întindere, ea atingând valorile maxime, în partea de nord – vest. În aceste condiţii, şi arealul de hrănire al speciilor de delfini este limitat.

Iarna, temperaturile cele mai ridicate se înregistrează de-a lungul Crimeei şi Caucazului. Acesta este şi motivul pentru care, în aceste areale, există o concentrare maximă de ihtiofaună şi, implicit, de exemplare de delfini, aparţinând celor trei specii.

În sezoanele calde ale anului, urmând curenţii, ce antrenează cu ei hrana, întâlnim delfini, în toată masa de apă a Mării Negre.

Ţărmul românesc al Mării Negre

Linia costieră românească se întinde pe o lungime de 264 km, putând fi divizată în 2 sectoare geografice şi geomorfologice principale:

  • Sectorul Nordic (165 km) este cuprins între Musura şi Capul Midia şi reprezintă ţărmul învecinat cu Delta Dunării, incluzând complexul lagunar Razelm – Sinoe şi acumulări de sedimente aluvionare, cu zone mlăştinoase şi lagunare. Plajele sunt formate din nisip fin, mineral, provenit din Dunăre.
  • Sectorul  Sudic (aprox. 99 km) se situează între Capul Midia şi Vama Veche şi se împarte în 2 subsectoare: Capul Midia – Capul Singol, caracterizat prin faleze înalte calcaroase separate de plaje mici, adesea protejând lacurile litorale; şi Capul Singol –  Vama Veche.

Coasta nordică, de la Sulina la Constanţa, este mai puţin locuită. În schimb, coasta sudică, de la Constanţa la Mangalia, este foarte populată şi dezvoltată, în ceea ce priveşte industria, turismul şi activitatea portuară.

Conform Ghidului de Identificare a Speciilor, editat în 1994 de FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură), în Marea Neagră trăiesc doar patru specii de mamifere marine – trei specii aparţinând ordinului Cetacea, subordinul Odontoceti, familia Delphinidae – Tursiops truncatus şi Delphinus delphis şi familia Phocoenidae – Phocoena phocoena, şi o specie aparţinând ordinului Pinnipedia – Monachus monachus, foca cu burtă albă sau viţelul de mare, grav ameninţată de extincţie. Ultimele relatări, cu privire la existenţa acestei specii, pe coastele Bulgariei şi Turciei, datează de la sfârşitul secolului trecut.