Introducere in lumea delfinilor.

Delfinii, împreună cu balenele, formează un grup de mamifere cu rang de ordin: CETACEA. Sunt mamifere acvatice şi toate caracterele lor distinctive, foarte deosebite de ale altor mamifere, se datorează mediului de viaţă acvatic, în general marin, şi rareori de apă dulce.

Adaptarea acestor mamifere marine la mediul acvatic, precum şi asemănarea corpului acestora, ca formă, cu cea a peştilor, determină confuzia dintre delfini şi peşti. Însă, delfinii sunt mamifere, ca şi omul, prezentând trăsături comune (sânge cald, nasc pui vii, pe care îi hrănesc cu lapte, prezintă păr, respiră prin plămâni).intro_01.jpg

Delfinii actuali au apărut acum cca. 15 milioane de ani, odontocetele şi misticetele evoluând separat, în virtutea unor obiective alimentare complet diferite. Misticetele au dezvoltat un aparat bucal specializat (maxilare cu fanoane), ceea ce le permite filtrarea apei şi reţinerea organismelor de talie mică cu care se hrănesc. Odontocetele au preferat maxilarele dotate cu numeroşi homodonţi de care se servesc în prinderea şi imobilizarea prăzii, dar nu şi la mestecarea ei.

Dimensiunile cetaceelor variază între 1 m (platanistide) şi 20 m (caşaloţii), iar greutatea între 60 – 100.000 kg. Balenele pot ajunge la o lungime de 30 m şi la o greutate de 130.000 kg.

În hipodermă se găseşte o pătură groasă de ţesut adipos – slănina – care, la unele balene, poate avea o grosime de până la 30 cm.

Fălcile şi oasele nazale se prelungesc şi formează un bot, uneori lung, numit rostru. Nările, din cauza botului lung, se deschid în creştetul capului într-o depresiune–răsuflătoarea. La delfini, deschizătura este situată într-o singură nară – event, la balene în două.intro_03.jpg

Organul de înot al cetaceelor este coada musculoasă, puternică, foarte mobilă şi terminată cu doi lobi membranoşi pe laturi. Viteza înotului variază de la aproape 6 km/oră până la 40 km. Înotul se realizează cu un efort relativ mic, datorită formei hidrodinamice a corpului şi greutăţii specifice, aproape egale cu a apei, precum şi suprafeţei netede şi lunecoase a pielii. 

Hrana delfinilor constă din peşti, moluşte (sepii, caracatiţe, melci marini) şi din crustacee.

Dinţii delfinilor sunt nediferenţiaţi ca formă, ascuţiţi şi conici, servind numai la apucarea şi la reţinerea hranei şi numai într-o mică măsură (la delfinii mari, răpitori) la sfâşiatul prăzii.intro_04.jpgintro_05.jpg

Cetaceele cu dinţi păstrează aceiaşi dinţi, de la naştere până la moarte. Când se formează, dinţii sunt goi pe dinăuntru, având, la exterior, un strat de smalţ sub care se află un strat de dentină. Pe măsură ce animalul îmbătrâneşte, în interiorul dintelui, se dispun straturi regulate de dentină. Secţionând longitudinal un dinte, aceste straturi sunt vizibile şi numărându-le se poate afla vârsta exemplarului.

Respiraţia se face prin plămâni. Volumul aerului conţinut în plămâni, la delfinii mari şi la balene, este de două ori mai mic decât la om. Cu toate acestea, delfinii pot sta sub apă timp îndelungat, pe când omul rezistă numai aproximativ 80 secunde, iar delfinii mici 15 minute. intro_02.jpg

Simţul tactil este foarte dezvoltat. Ca organ propriu de simţ al presiunii este melonul. Organul are forma unui sac oval situat pe partea anterioară a capului, sub piele, la nivelul eventului.

Văzul la cetacee este puţin dezvoltat. Ochiul este conformat pentru vedere normală în apă, dar în aer atât balenele cât şi delfinii sunt miopi. Mirosul este inexistent deoarece eventul se închide în apă şi se deschide voluntar numai la suprafaţă, atunci când respiră. Auzul este simţul cel mai dezvoltat şi mai important în viaţa delfinilor. Astfel că, delfinii recepţionează unde sonore cuprinse de la zeci de Hz până la 200 kHz. Delfinii au capacitatea de a emite sunete. Ei nu au corzi vocale, dar sunetele emise de ei se produc prin nişte cute membranoase din interiorul laringelui şi din sistemul de camere aeriene nazale.

Femelele se maturizează sexual de la 3 până la 5 ani. Gestaţia durează, în funcţie de specie, între 9 – 12 luni. Speciile mici nasc câte un pui, rareori câte doi. Puiul se naşte cu coada înainte. Alăptarea durează până la un an de zile. Laptele cetaceelor este foarte gras, fiind cel mai bogat în grăsime (40%) şi în proteine (10-14%), de aceea puiul are o creştere rapidă.

Majoritatea speciilor de delfin trăiesc în grupuri. În interiorul grupurilor există legături strânse, chiar o ierarhie în acţiunile de căutare şi capturare a hranei, în cele de apărare, migraţie, etc. Foarte rar trăiesc solitari.

Delfinii au simţ gregar accentuat oferind ajutor semenilor la nevoie. Un delfin bolnav sau rănit, care nu poate să-şi menţină corpul la suprafaţă, ar putea muri dacă nu i-ar veni în ajutor semenii săi. Aceştia îl ajută să se ridice la suprafaţă, îl ţin la aer, şi astfel îl salvează.

Sunt catalogate aproximativ 70 de specii de delfini, grupate în şase familii. Există atât delfini marini, cât şi dulcicoli.