Inteligenţa delfinilor

Este larg răspândită ideea că cetaceele (balene, delfini şi marsuini) sunt foarte inteligente. Probabil principala argumentaţie, în susţinerea acestei teorii, este mărimea şi suprafaţa complexă a creierului cetaceelor.

Dacă inteligenţa ar fi determinată doar de mărimea creierului, atunci nu ar fi nicio dificultate în a decide, care specie este superioară celorlalte.

Tabel 1 – Greutăţile aproximative ale creierului şi corpului câtorva mamifere, în ordine descrescătoare:

Specia

Greutatea creierului

(aprox. grame)

Greutatea corporală  (aprox. tone)

Caşalot - mascul

17.820

37

Elefant african

7.500

5

Balenă ucigaşă

5.620

6

Tursiops truncatus

1.600

0.17

Om

1.500

0.07

Vacă

500

0.6

Însă speciile, cu cele mai mari greutăţi cerebrale, sunt, totodată, şi cele care posedă cele mai mari greutăţi corporale. Aşadar, s-ar părea că animalele, de talie mare, chiar au nevoie de creiere mari, pentru a-şi controla corpul. S-a încercat exprimarea, pentru diferite animale, a greutăţii creierului ca procent din greutatea corpului.

Tabel 2 – Greutatea cerebrală aproximativă exprimată ca procent din greutatea corporală aproximativă

Specia

Greutatea cerebrală (grame) - procent din greutatea corporală

Caşalot - mascul

0,02

Elefant african

0,15

Balenă nordică

0,01

Balenă ucigaşă

0,09

Tursiops truncatus

0,94

Om

2,10

Vacă

0,08

Relaţia greutatea creierului – greutatea corporală variază, în funcţie de vârsta individului, mamiferele tinere având corpuri mai mici şi cutii craniene mai mari, iar mărimea creierului descreşte considerabil odată cu vârsta.

inteligenta.jpgBiologii americani, specializaţi în comportamentul animalelor, au identificat coeficientul de cerebralizare al delfinilor, care se obţine calculând raportul dintre volumul creierului şi suprafaţa corporală a unui individ. Concluziile cercetărilor au fost că cea mai mare parte dintre mamiferele terestre are un coeficient de cerebralizare mai mic de 2; în schimb, cel al omului este de 7,4 iar al cimpanzeului de 2,5. Delfinii, care trăiesc în râuri sau ape dulci, au un coeficient de cerebralizare de 1,5, în timp ce delfinii de talie mare au un coeficient de 5,6. Ori, cu cât coeficientul este mai ridicat, cu atât facultăţile mentale şi capacitatea de învăţare sunt mai dezvoltate, ceea ce constituie şi cazul delfinilor.

Cercetările au relevat asemănarea organizării creierului la primate şi la delfini, ca pe o dovadă, în plus, a înaltului nivel de inteligenţă al delfinilor

Cu excepţia oamenilor, numai delfinii şi-au demonstrat abilităţile de mimică, atât vocală, cât şi motrică. Recentele cercetări, în domeniu, sugerează că o mare parte a creierului delfinilor este destinată ecolocaţiei, recepţionării şi folosirii informaţiilor acustice – procese la care ei excelează.

a) Dovezi ale inteligenţei delfinilor:

  • testele cu oglinzi: delfinii posedă capacitatea de a se recunoaşte, în oglindă, calitate descoperită, până acum, doar la oameni şi maimuţe. Mai mult, s-a observat că dacă erau marcaţi cu cerneală neagră, pe oricare parte a corpului, aceştia se îndreptau imediat către oglindă şi se admirau, exprimându-şi chiar dezacordul.
  • un "test cu gunoi": câţiva delfini captivi au fost dresaţi să aducă dresorului resturile alimentare, gunoiul şi alte obiecte, care nu-şi găsesc locul, în bazinul lor, primind, în schimb, o recompensare. Dresorul a constatat că delfinul continua să îi aducă resturi, din bazin, pentru a-şi primi "premiul". S-a descoperit, apoi, că delfinul îşi depozitase toate gunoaiele într-o pungă lipită de un perete al bazinului şi aducea de fiecare dată câte o bucăţică. Mai mult, el le mărunţea, pentru a fi recompensat cât mai mult de dresor.
  • vânători isteţi: delfinii folosesc o mare varietate de stiluri de vânare, adaptate pentru fiecare specie de peşti şi nevertebrate. Tehnica lovirii peştilor cu coada pare a fi un obicei deprins şi nu un instinct.