Să cunoaştem delfinii!

Primele însemnări, referitoare la delfini, aparţin marilor învăţaţi ai lumii antice. Astfel, încă din secolul al IV – lea î.Hr., Aristotel e primul care a observat şi a menţionat, în scrierile sale, diferenţele evidente dintre delfini şi peşti.

Plutarch, în cartea sa “Despre inteligenţa animalelor”, povesteşte cum fiul lui, Telemachos, a căzut peste bordul unei nave. Iniţial s-a crezut că s-a înecat, însă el a fost adus teafăr la ţărm de către un delfin. După această întâmplare, Ulise a pus să i se graveze pe inel şi pe blazonul familiei un delfin, alăturându-l zeilor care îi protejau casa.

Arion, poetul – cântăreţ, a fost salvat de la înec şi purtat de un delfin pe o distanţă de aproximativ 200 de km, până la cel mai apropiat ţărm. În semn de mulţumire, Arion a depus în templul local o statuetă, reprezentându-l pe el şi pe delfinul salvator.

În jurul anului 200 î.Hr., un băieţel pe nume Dionysios s-a împrietenit cu un delfin, care îşi ducea, adesea, micuţul prieten în largul mării. Întâmplarea a avut, se pare, un final nefericit, deoarece într-o zi delfinul a purtat băiatul prea aproape de mal. Dar, pentru că niciun om în putere nu se afla prin preajmă, pentru a-l ajuta pe Dionysios să-şi ducă prietenul înapoi la apă adâncă, delfinul a murit.

Evoluţia cetaceelor

Delfinii aparţin marii clase de animale numită Cetacea, de la cuvântul grecesc “ketos”, însemnând “peşti uriaşi” sau “monştri marini”. Deşi seamănă foarte mult cu peştii, delfinii sunt de fapt mamifere.

La începutul Eocenului apar principalele grupe de mamifere actuale. Urmează apoi o perioadă de dezvoltare rapidă, explozivă. Această evoluţie a mamiferelor se deruleză în principal pe uscat, deşi unele grupe aleseseră deja mediul acvatic ca şi mediu de viaţă. Între carnivore evoluează cetaceele încadrate în trei subordine:

archaeocetele;
mysticetele;
odontocetele.

Subordinul ODONTOCETI:

Cuprinde cetacee cu dinţi (delfini, marsuini, orci, caşaloţi). Odontoceti înseamnă în traducere „balene cu dinţi”, deşi grupul include delfinii şi marsuinii; toate animalele din acest grup au dinţi la un stadiu sau altul din viaţă. Cuprinde peste 70 de specii foarte variate în ceea ce priveşte forma şi mărimea.

Subordinul MYSTICETI

Subordinul MYSTICETI cuprinde cetacee fără dinţi. Aceste cetacee prezintă fanoane (Mysticeti în traducere înseamnă „balene cu mustăţi”). Toate cele aproximativ 15 specii sunt lipsite de dinţi şi se hrănesc strecurând mici crustacee sau peşti în gurile lor enorme alcătuite ca nişte site. Formele din zilele noastre includ balena cu înotătoare, balena cu cocoaşă, balena gri şi balena albastră.

Subordinul ARCHAEOCETI

Subordinul ARCHAEOCETI cuprinde cetaceele fosile. Sunt, în prezent, dispărute în totalitate; denumirea lor vine de la archaeos însemnând vechi şi cetus însemnând balenă.

Strămoşii odontoceelor fac parte din Squalodontidae, fosilele acestor specii fiind găsite în Europa (Italia şi Valea Rinului), America, Australia, Noua Zeelandă (cu 25 de milioane de ani în urmă, în Miocen). Squalodon avea deja membrele transformate în înotătoare, nările migraseră spre creştetul capului, maxilarele prezentau un număr considerabil de dinţi, iar corpul fusiform măsura cca. 3 m lungime. Se pare că modul de hrănire şi întreaga biologie semănau cu cele ale orcii actuale. Existenţa acestor organisme este dovedită de fosilele datate cu 25 de milioane de ani în urmă, până acum 6 milioane de ani. Dinţii lor prezentau margini ferestruite ca cei ai rechinilor actuali, ceea ce făcea din Squalodontide prădători redutabili. Pierderea dentiţiei funcţionale este, se pare, o adaptare evolutivă la regimul alimentar care trece de la peşti la cefalopode.

Odontocetele au dezvoltat maxilare dotate cu numeroşi homodonţi (dinţi de aceiaşi formă) de care se servesc în prinderea şi imobilizarea prăzii. Delfinii, marsuinii, narvalii şi beluga s-au diferenţiat cu 15 milioane de ani în urmă, pornind de la grupe dispărute acum 5 milioane de ani din motive încă neelucidate. Între timp cetaceele, în special delfinii, s-au diversificat până la marea varietate de forme, talii, constituţii şi comportamente, pe care o cunoaştem în prezent.