Delfinii sub amenintare

Cetaceele sunt vertebrate cu ciclu lung de viata, reprezentand partea cea mai de sus a lantului trofic, dar care au si o rata reproductiva foarte scazuta. Astfel, ele sunt in mod particular vulnerabile la un complex de amenintari derivate din diverse activitati umane. Aceste amenintari antropice sunt mai severe in Marea Neagra si Marea Mediterana datorita caracterului lor de mari semi-inchise, a densitatii umane si a intensitatii activitatilor, in mod special in zona costiera. Mediul marin este puternic influentat de o multitudine de activitati umane.

Data: 23.08.05 Locatia: Constanta
Specia: Phocoena phocoena

Factorii responsabili pentru degradarea habitatului cetaceelor includ:

poluarea provenind de la o varietate de surse (ape de canalizare, poluare atmosferica, nutrienti, petrol, contaminanti radioactivi, poluare genetica si biologica);

schimbari climatice;

schimbari avand ca sursa uscatul, majoritatea provenind din agricultura, industrie, activitati forestiere etc.;

dezvoltarea costiera, incluzand urbanism, industrie, turism si constructia de diguri;

utilizarea directa a mediului marin si a resurselor sale, precum: traficul maritim, pescuitul si acvacultura.

Interactiunea dintre cetacee si pescarii afecteaza, de asemenea, conservarea acestora in principal in 3 moduri:

mortalitatea accidentala datorita incurcarii in uneltele de pescuit;

uciderea directa a delfinilor, perceputi de pescari ca niste competitori ce afecteaza uneltele si captura de peste;

reducerea resurselor de hrana ale delfinilor prin suprapescuit sau pescuit ilegal.

Bolile, parazitii, dezvoltarea exploziva a algelor toxice, sunt factori naturali ce afecteaza mortalitatea cetaceelor. Totusi, toate acestea pot fi cauzate de degradarea habitatelor indusa de activitatile umane, ceea ce face deosebit de importanta abordarea integrata a acestor cauze.

Intre anii 1870 si 1983 pescuitul irational a constituit principala cauza a declinului populational al delfinilor. In aceasta perioada, in Marea Neagra, mamiferele au fost vanate pentru hrana si pentru grasime. Metodele de capturare erau similare cu cele folosite pentru pescuitul tonului din Pacificul de Est, delfinii fiind principala tinta a capturarii si nu tonul.

Patru tari au fost implicate in acest pescuit: Turcia, Romania, Bulgaria si fosta URSS. Aproximativ 200.000 de exemplare au fost capturate in fiecare an, reducandu-se cu 20% stocurile celor trei specii. Distrugerea stocului reproducator si a indivizilor tineri aflati in sezonul de reproducere a fost pus pe seama pescuitului practicat de turci. In anul 1966 pescuitul delfinilor a fost stopat de toate tarile, cu exceptia Turciei. Aceasta a dus la colapsul populatiilor de delfini din Marea Neagra.

Desi de importanta mult mai mica pentru afectarea stocurilor de delfini si a starii lor de conservare, comertul cu animale vii pentru popularea delfinariilor si oceanariilor reprezinta si el un alt tip de amenintare.

Capturile accidentale de delfini au loc in zona platformei continentale in toate tarile riverane Marii Negre acolo unde se practica mai intens pescuitul. Este stiut faptul ca activitatile de pescuit stationar (setci) si activ (traule) atrag delfinii pentru hranire. Delfinii ce au ajuns in plasele pescarilor nu reusesc (cu cateva exceptii), sa scape sau sa iasa la suprafata si mor prin sufocare.

Datorita caracteristicilor bazinului Marii Negre, care-i confera acesteia statutul de "unicum hydrobiologicum", se considera ca cele trei specii sunt subspecii ale celor din Marea Mediterana. Delfinii din Marea Neagra se diferentiaza atat prin caracteristicile lor morfo-anatomice, cat si prin sursa lor de hrana care, in cazul afalinilor si marsuinilor, este constituita din pesti si alte organisme bentonice, iar in cazul delfinilor comuni este constituita din pesti si alte organisme pelagice. In functie de aceste elemente specifice fiecarei subspecii s-au putut determina habitatele preferate de catre acestea. A stfel, primele doua subspecii traiesc preponderent in apropierea zonelor de coasta, in timp ce delfinul comun ponticus este intalnit in largul marii.

Esuarea delfinilor

O esuare are loc atunci cand un mamifer marin ajunge pe tarm, viu ("esuari in viata") sau mort, adus de valuri. Esuarile si cauzele lor sunt in ultima vreme din ce in ce mai numeroase. Anual, mii de balene si delfini sunt gasiti esuati pe coastele din toata lumea.

Data: 23 August 2005
Locatia: Plaja Constanta
Specia: Phocoena phocoena




Un delfin inca viu, aflat pe tarm, este de cele mai multe ori in pericol letal. Pe uscat delfinii sunt neajutorati si de obicei mor in cateva ore sau zile daca nu sunt ajutati in mod corespunzator.

Esuarile pot fi impartite in mai multe categorii si pot fi sugerate mai multe cauze ale esuarilor:

Esuari solo/ individuale:

Cetaceele (vii sau moarte recent) sunt gasite pe mal pentru ca sunt batrane, bolnave, ranite si/sau dezorientate. Animalele moarte care esueaza pe tarm pot fi rezultatul mortii naturale sau poate au fost prinse in plasele de pescuit (corpurile poarta uneori semne evidente provocate de plase sau chiar au pe ei bucati de franghie sau navod).

Data: 16 August 2005
Locatia: Tuzla
Specia: Tursiops truncatus
Data: 7 Septembrie 2005
Locatia: Vama Veche
Specia: Tursiops truncatus

Esuari in masa:

Cetaceele (vii sau moarte recent) ale aceleiasi specii care ajung pe tarm in grup, apartin, de regula, speciilor care au un "individ conducator", iar ele sunt foarte unite. De obicei, cand esueaza, se pare ca animalul conducator a facut o eroare de navigatie sau unul dintre indivizi s-a imbolnavit sau s-a ranit si a condus restul grupului la mal.

Exista numeroase alte cauze ale esuarilor dar acestea sunt inca neclare. Bolile, infestarile cu paraziti, functionarea proasta a sistemelor complexe de ecolocatie a animalului sunt printre ipoteze. Delfinii sunt cateodata loviti de elicele vapoarelor sau capturati accidental in plasele pescaresti. Este, deci, esential sa fie luate pretutindeni masuri de inlaturare a cauzelor pentru a evita efectele.