Delfinii Din Marea Neagră

În Marea Neagră, mamiferele marine sunt reprezentate de trei specii de delfini, încadrate în două familii:

1. Familia Delphinidae – cu două specii: Delphinus delphis ssp. ponticus şi Tursiops truncatus ssp. ponticus.

2. Familia Phocoenidae – cu specia Phocoena phocoena ssp. relicta. 

Delphinus delphis ponticus (Barabasch – Nikiforov, 1935)

delf_01.jpgClasa: Mammalia

Ordinul: Cetacea

Subordinul: Odontoceti

Familia: Delphinidae

Genul: Delphinus

Specia: Delphinus delphis

Denumire populară: delfinul comun

Caracteristici generale – delfinul comun este colorat, cu un model de clepsidră pe părţile laterale. Numărul dinţilor este de 40 – 45/ jumătate de maxilar, forma fiind conică. Lungimea rostrului atinge 10 – 20 cm. Ating viteza maximă de 60 km/h. Sunt specii ihtiofage şi vânează în grup. Pot fi remarcaţi, deseori, jucându-se, în jurul navelor. Delfinii comuni se apropie de coastă, mai ales vara, în luna august. Se asociază, în grupuri de câteva zeci de exemplare. Longevitatea acestora a fost estimată la 25 – 30 de ani.

Culoare – spatele este gri închis, spre negru, de la vârful capului spre coadă, închizându-se într-un V pe ambele părţi, sub înotătoarea dorsală. Părţile laterale sunt gri deschis, în spatele înotătoarei dorsale şi alb – bronz, în faţa înotătoarei dorsale. Abdomenul este alb. În jurul ochilor se găsesc cercuri de culoare închisă, legate printr-o linie neagră, care traversează capul prin spatele rostrului şi o altă dungă de la maxilare până la înotătoare.

delf_02.jpg           Înotătoarele – înotătoarea dorsală este înaltă, falciformă şi ascuţită. Ea este localizată la jumătatea corpului şi este de culoare neagră spre gri – deschis, cu marginea neagră. Înotătoarele pectorale sunt lungi şi subţiri, uşor curbate sau ascuţite. Înotătoarea codală este ascuţită, la vârfuri, cu o crestătură mică în centru.

            Lungime şi greutate –. Lungimea medie a indivizilor, din această specie, este de 175 cm, pentru masculi şi 160 cm, pentru femele. Aceştia pot atinge greutatea de 135 kg.

Hrănirea – sunt mamifere ihtiofage, hrănindu-se, predominant, cu peşti pelagici, de talie mică (ce înoată în masa apei) – hamsie, şprot, stavrizi etc, iar, aglomerările lor sunt în funcţie de existenţa bancurilor de peşti. Delfinii comuni vânează, în grup.

Împerecherea – perioada de împerechere durează 5 – 6 luni (iulie – decembrie), iar maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 3 – 4 ani. Perioada de gestaţie este cuprinsă între 10 şi 11 luni, iar puiul măsoară, la naştere, între 80 şi 95 de cm lungime.

Răspândire – delfinul comun este întâlnit, în apele temperate şi se concentrează, în zonele de larg.

Statut – delfinul comun figurează în Cartea Roşie a IUCN – ului (International Union for Conservation of Nature and Natural Resources), iar toate statele, riverane Mării Negre, au interzis vânarea lor, în scopuri comerciale. Această specie este protejată, prin convenţiile de la Berna şi Bonn, CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Flora and Fauna) şi ACCOBAMS (Agreement on the Conservation of Cetaceans of the Black Sea, Mediterranean Sea and Contiguous Atlantic Area). Planul de acţiune, privind mamiferele marine al UNEP (United Nations Environment Programme), precum şi Planul IUCN/SSC (Species Survival Commission) subliniază faptul că populaţia de delfini, din Marea Neagră, este periclitată. 

Tursiops truncatus ponticus (Barabasch – Nikiforov, 1940)

delf_03.jpgClasa: Mammalia

Ordinul: Cetacea

Subordinul: Odontoceti

Familia: Delphinidae

Genul: Tursiops

Specia: Tursiops truncatus

Denumire populară: afalinul

Caracteristici generale – este un delfin relativ robust, de obicei având un rostru scurt şi butucănos, de aici şi denumirea, în limba engleză, de “bottlenose” (“delfin cu nasul ca o sticlă”). Afalinul are o mare mobilitate cervicală, pentru că cinci din cele şapte vertebre ale gâtului nu sunt sudate, între ele, cum sunt la delfinii oceanici. Are 18 – 20 dinţi conici ascuţiţi pe fiecare jumătate de maxilar. Lungimea rostrului este de cca. 8 cm, fiind considerat de lungime medie. În Marea Neagră, afalinul trăieşte, în grupuri nu prea mari, cu efective cuprinse între 15 – 25 indivizi. Afalinii reprezintă o specie predominant ihtiobentofagă, ce se apropie de ţărm, mai ales primăvara. Longevitatea este estimată la 25 – 30 de ani.

Culoare – culoarea acestui delfin variază considerabil, dar, în general, prezintă o coloristică de la gri – deschis spre alb pe partea ventrală,  flancurile mai deschise, până la un gri închis pe partea dorsală.

delf_04.jpgÎnotătoare – cea dorsală are formă caracteristică, lată la bază, înaltă şi curbată, aflându-se aproape de mijlocul corpului. Lobii înotătoarei codale sunt  laţi şi curbaţi, având o crestătură mediană bine evidenţiată. Înotătoarele pectorale sunt de mărime medie şi ascuţite.

Lungime şi greutate – lungimea afalinului este cuprinsă între 250 – 350 cm la masculi şi 230 – 320 cm la femele, iar greutatea medie este de cca. 180 kg.

Hrănirea – sunt forme ihtiobentofage.  Un delfin adult poate consuma între 8 şi 15 kg de hrană zilnic. Delfinul Tursiops truncatus se hrăneşte cu peşte şi crustacee.

Împerecherea – reproducerea are loc, în perioada iulie – octombrie. Masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de 10 ani, iar femelele la 5 – 7 ani. Perioada de gestaţie este  de 10 – 12 luni. La naştere, puiul de afalin măsoară între 90 – 120 cm. Puii sunt alăptaţi, până la vârsta de un an şi stau cu mamele lor, până la 3 ani.

Răspândire – la litoralul românesc, cel mai frecvent, a fost întâlnit, în zona Gura Portiţei, la adâncimi de 35 – 45 m, şi zona de litoral, adiacentă lacului Techirghiol, la adâncimi cuprinse între 30 şi 40 m. Primăvara se aproprie foarte mult de ţărm, intrând uneori după hrană şi în incinta portului Midia.

            Statut – în anii ’80 delfinii, aparţinând speciei Tursiops truncatus, au fost introduşi, în Cărţile Roşii Naţionale ale Georgiei, Rusiei, Bulgariei şi Ucrainei. La nivel internaţional, această specie este protejată prin Convenţiile de la Berna, Bonn şi de la Washington (CITES - Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Flora and Fauna), în Cartea Roşie a IUCN (International Union for Conservation of Nature and Natural Resources) şi, din noiembrie 1996, prin Acordul multilateral, privind Conservarea Cetaceelor, din Marea Neagră, Marea  Mediterană şi Zona Contiguă Oceanului Atlantic (ACCOBAMS). Populaţia de afalini, din Marea Neagră, este menţionată pe listele cu speciile aflate, în pericol (Planul de acţiune globală privind mamiferele marine – UNEP, United Nations Environment Programme).

Phocoena phocoena relicta (Abel, 1905)

delf_05.jpgClasa: Mammalia

Ordinul: Cetacea

Subordinul: Odontoceti

Familia: Phocoenidae

Genul: Phocoena

Specia: Phocoena phocoena

Denumire populară: marsuinul sau porcul de mare

Caracteristici generale – este cel mai mic cetaceu, din Marea Neagră. Marsuinul are un corp mic şi robust, care se îngustează, spre coadă. Adulţii măsoară între 130 şi 180 cm, în lungime, şi au o greutate maximă de 65 de kg. Specia nu prezintă un rostru distinct, iar, dentiţia este reprezentată de 20 – 30 dinţi/ jumătate de maxilar. Este o specie ihtiobentofagă, frecventă în apropierea ţărmului, mai ales vara. Trăieşte solitar, sau în grupuri mici de 2 – 10 indivizi.

delf_06.jpgCuloarea – Partea dorsală este de culoare neagră sau gri închis, cu nuanţe mai deschise pe flancuri. Partea ventrală este albă şi prezintă o dungă închisă la culoare, de la comisura bucală la înotătoarea pectorală.

Înotătoarele – Înotătoarele pectorale sunt mici, închise la culoare şi uşor rotunjite. Înotătoarea dorsală este triunghiulară,  cu o bază lată, iar, înotătoarea codală este, de asemenea, lată, prezentând o crestătură mediană.

Lungime şi greutate – lungimea maximă pentru marsuinii, din Marea Neagră, este de 150 cm pentru femele şi 160 cm pentru masculi. Greutatea medie a marsuinului, din bazinul pontic, este de 43 de kg.

Hrănirea – ca şi afalinii, marsuinii sunt specii ihtiobentofage, hrănindu-se cu peşti (cambulă, calcan, guvizi) şi nevertebrate (gasteropode).

Împerecherea – împerecherea începe în luna iulie şi durează până în octombrie; perioada de gestaţie este de aproximativ 9 luni. Lungimea puiului la naştere variază între 70 – 90 cm. Maturitatea sexuală este atinsă la 3 – 4 ani. Longevitatea lor este estimată la aproximativ 16 ani.

Răspândire – Marsuinii, din Marea Neagră, fac incursiuni, primăvara, în Marea Azov, iar, în perioada aprilie – mai, în Marea Marmara, de unde revin, în luna septembrie. În noiembrie şi decembrie, sunt întâlniţi, în dreptul gurilor Deltei Dunării.

Statut – specia a fost inclusă, în Cărţile Roşii ale Bulgariei şi Ucrainei, precum şi în Cartea Roşie a IUCN (International Union for Conservation of Nature and Natural Resources). Este protejată prin Convenţiile de la Berna, Bonn, CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Flora and Fauna) şi ACCOBAMS (Agreement on the Conservation of Cetaceans of the Black Sea, Mediterranean Sea and Contiguous Atlantic Area).