Afectivitate

Relaţiile afective ale delfinilor sunt experienţe sociale, care încep cu interacţiuni de tip pui – mamă, apoi joc, în grup şi pe perechi, ale indivizilor subadulţi, sfârşind cu relaţii heterosexuale, implicând copulaţii efective.

Cele mai strânse legături, în grupurile de delfini, sunt cele dintre mamă şi puiul ei. Toate celelalte aspecte, ale societăţii delfinilor, sunt construite, în jurul acestei relaţii de bază.

Fiind mamifere acvatice, femelele nu construiesc cuiburi, în care să-şi crească puii, ci trebuie să-i nască şi să-i crească direct, în apa mării. De aceea, mai mulţi pui, abia născuţi, nu ar putea ţine pasul cu tot grupul şi s-ar pierde, în apă, aşa că femelele dau naştere unui singur pui, dar de dimensiuni corespunzătoare. Uneori se mai nasc şi gemeni, dar aceştia supravieţuiesc foarte rar. Puii mari au nevoie de perioade de gestaţie mari, cuprinse între 10 şi 14 luni.

Femelele devin mature sexual în jurul vârstei de 4 – 5 ani. Deoarece femelele iniţiază şi solicită, în cea mai mare parte, interacţiunea sexuală, de orice fel, specialiştii afirmă că ele sunt, de asemenea, active, în cea mai mare parte din timp.

În perioada de împerechere, masculul îşi alege o singură parteneră, care este observată înotând numai cu el.

Actul sexual durează 10 – 30 de secunde, dar se repetă de nenumărate ori. Împerecherea, atunci când are loc, se face faţă în faţă şi în timpul înotului.

În populaţiile de delfini, acuplarea are loc mult mai des, decât ar trebui să aibă în scopul procreării. Femelele au o scurtă perioadă de fertilitate, la fiecare câţiva ani, dar ele se împerechează adesea şi între aceste perioade.

Aşadar, se pare că împerecherea are un rol social mult mai important, în viaţa delfinilor, decât în viaţa altor mamifere.

Deşi puii se nasc complet dezvoltaţi, ei sunt considerabil diferiţi faţă de adulţi. Au corpul mai robust şi capul este mai mare, comparativ cu restul corpului. Înotătoarea dorsală, dacă este prezentă, este mai triunghiulară şi coloratura diferă.

După încetarea alăptării, tânărul delfin rămâne sub ocrotirea mamei sale, timp de câţiva ani, până când dobândeşte aptitudinile sociale şi fizice, care îi vor fi necesare mai târziu.

O femelă poate rămâne gestantă, din nou, sau poate alăpta alt pui, înainte ca precedentul să se decidă să se alăture celorlalţi juvenili. Dar, în ciuda acestei suprapuneri, creşterea puilor este un proces lent şi costisitor, din punct de vedere energetic, întrucât o femelă poate naşte un singur pui la circa 1,5 – 4 ani. Delfinii ating maturitatea fizică între 5 şi 20 de ani. Dar, este de preferat ca maturizarea să aibă loc cât mai repede posibil, pentru a evita moartea prematură, cauzată de lipsa hranei şi de pericolul reprezentat de celelalte animale.

Femele, disponibile pentru împerechere, sunt relativ rare, în comparaţie cu numărul mare de masculi, gata pentru reproducere. Pot apărea competiţii între masculi şi la majoritatea mamiferelor. Acestea culminează cu întreceri de ordin fizic, în care sunt favorizaţi masculii mari şi puternici. Masculii, de obicei, nu participă la creşterea puilor, rolul lor este, în aparenţă, de apărare a grupului şi teritoriului respectiv.